|
1. |
|
|
|
|
Dafne - Andrei Dobos
1. (Inscripţie la Apollo mîhnit)
Cînd eram în mîinile disperării şi uram toţi oamenii dumnezeu m‐a fulgerat cu dragoste pentru un singur om. Atît de adînc şi atît de departe ca un arc de lumină şi putere ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii.
Pitonul acela cînd şi‐a slobozit strînsoarea
erau teii verzi în parc şi capul meu
un lan de graminee şi smocuri înflorite.
Am respirat iarăşi pentru prima dată în ani
aerul dulce al străzilor plouate, mirosul de bere
şi limonadă din cafenele de toamnă.
Seriozitatea s‐a scurs din mine ca seva din copacii bătrîni
la primul acord neaşteptat de liră.
Şi vindecarea, o, vindecarea nimic mai mult ca bucuria unui puşti
rămas singur în delfinariu.
2. (139/201)
Poate că din această brumă de exaltare
vor urma descrieri după sentiment,
metafore despre numele veneraţiei,
sunetul numelui şi numărul numelui
ei trecut în cel mai mare secret pe un perete untos sub Vezuviu.
Scrijelite pe scoarţe de fagi bătrîni
în vreun cotlon improbabil de pădure.
Acel sărut de zăpadă topit de apele primăverii
şi imaginea chipului
pe care îl porţi străin cu tine pe stradă
la orice tresărire de asemănare
şi poate că de la asta plecînd vreun mag de mîna stîngă
închis în cuibul său secret
va forţa, să‐ţi aprindă sufletul, un transfer de pasiune
cu apa neagră din inima lui:
şpreiuri ale dorinţei, luminoase ca ploile de vară.
Însă tu te vei desprinde de aceste fîntîni ale nopţi
în care se îneacă stele de la milioane de ani depărtare
iar iernile vor vibra cu marea în jurul pămîntului,
tu vei zbura prin lumina groasă ca mierea a cerului vizibil,
iar eu te voi căuta aşa cum un copil îşi caută vacile pierdute pe
dealuri.
Atunci neuronii mei vor înmuguri ca magnoliile:
Atunci voi cunoaşte tristeţea vie
de porumbel înfrigurat a apropierii tale.
3. (Ea îşi aminteşte)
În mine creşte o frumuseţe nouă a şi trecut.
Cînd te adînceşti în verdele înserării şi cîtă lumină
mai ţin stelele nopţii pe chipul tău.
O vidră abia zărită în apa întunecată
printre crustele de gheaţă ale răzoarelor.
Tu eşti cea care înţelege frunzele de soare
obosind prin ceaţă
şi crestele adîncindu‐se în noapte cu păsări răzleţe.
O frumuseţe nouă creşte din noi a şi trecut,
iar tu îţi vei aminti
flori tărcate de flanelă, sfîrîit metalic de pepsi.
O muzică albă, îndepărtată, de nori luminoşi.
|
|
2. |
|
|
|
|
Soare secret - Andrei Doboş
M‐ai lăsat aici
singur cu un pahar, îmbibat de riffuri
şi nu mi‐ai vorbit de zile,
soare secret.
Mi‐ai dat ignore
şi eu mi‐am pus
icre de ştiucă
cu votcă,
Mi‐ai dat ignore
şi eu mi‐am pus
caracatiţă în sos picant
cu vin.
Am stat mahmur
în litri de cafea
şi felii de castravete
pentru tine.
Cu ce mă încălzeşte pe mine acum stingerea sorilor?
Cu ce mă ajută
gîndul la bucuria
mea confuză?
Cu ce mă încălzesc pe mine toate astea. Ce‐i cu toţi oamenii ăştia aici,
cînd tu eşti departe şi îmi otrăveşti mintea cu anemone? Am nevoie de buzele tale înnegrite de vin.
De zîmbetul tău mai puternic ca mine.
Fără tine sînt praf şi pulbere.
Fără o vorbă
bună de la tine
sînt praf şi pulbere.
|
|
3. |
|
|
|
|
Clu - Andrei Dobos
Îmi pare rău că n‐am reușit
să țin lumea întreagă
pentru tine,
nu sînt unul dintre cei nouă maeștri ascunși
care țin lumea întreagă,
meditația mea
nu funcționează.
Îmi pare rău
că nu m‐am mutat cu tine la țară
că nu știu să cînt la chitară
și nu am voce (nu desenez)
că abia dansez,
îmi pare rău că nu vom vedea niciodată
ceața albastră a muntelui în zori,
îmi pare rău pentru fiecare zi
ce trece în necaz
și lipsă de sens,
îmi pare rău cînd cineva apare
şi‐ţi recomandă ceai de sunătoare.
Pentru ascundere.
Pentru orașul ce‐ți dizolvă telomerii.
Sînt vinovat
înaintea celulelor tale,
floarea soarelui
îmi arde privirea,
roșeața primilor trandafiri
îmi arde privirea.
Soarele amar
ce‐ți înfășoară creștetul
îmi arde privirea,
fericirea eternă a unui cuib de viespi
îmi arde privirea.
Îmi pare rău că nu pot să spun
decît ce e în capul meu
și nu pot s‐o spun decît atît
cît pot eu s‐o spun de bine.
Îmi pare rău pentru posibilitate, pentru rezonanță, expansiune.
Pentru retractilitate.
Îmi pare rău de arta mea
insuficientă (care ție nu‐ți place).
De clasa mea socială.
Îmi pare rău pentru ploaia asta de vară
(pt. toate ploile de vară).
Îmi pare rău de muzică,
de nori, de iarba cu flori din parc,
îmi pare rău de cîini.
Îmi pare rău de oameni săraci și de soare:
de cîrcei și lujeri ce se leagănă‐n soare.
|
|
4. |
|
|
|
|
Soarele - Andrei Dobos
Unde este soarele
mîngîios în păr.
Sistemul nervos săturat de soare
cum se satură de sevă şi scoarţă amară
mesteacănul tînăr.
Am pierdut soarele,
pe care îl imită
părul tău blond
umflat de vînt
cînd îţi plimbi căţelul
în spatele blocului.
De multe zile doar nori de tundră.
Nori de tundră
ce ascund soarele.
Vreau să mîn pe iazul tulbure cu soarele
butuci prăbuşiţi, crengi pe jumătate înflorite.
Vreau să bat pe bitum
o minge de soare.
Să inspir
praf uscat de soare.
Îmi trebuie statutul
sărurilor fotosensibile.
Să fiu un cîine de soare.
Cînd latru aerul să se încingă.
Vreau să‐mi ungă pielea
soarele
privirea mea să strălucească
ca cioburile verzi de sticlă
într‐o parcare toridă.
|
|
5. |
|
|
|
|
Ric - Andrei Doboş
Cel mai mult mi‐a plăcut conversaţia.
Cel mai bine a fost cînd am vorbit, despre asta este vorba.
Cînd am fost foarte aproape unul de celălalt şi am vorbit.
Îmi place cînd vorbesc să am la mine cîţiva biscuiţi.
Cînd nu eram în stare să vorbesc cu nimeni şi am vorbit.
Se vede treaba că cel mai mult şi mai mult mi‐a plăcut să vorbim.
Îmi place să am aproape cînd vorbesc un material sticlos şi un
alt material de consistenţa biscuitului.
Să vorbim dar să nu spunem sau să spunem şi să nu vorbim. Doresc să stau cu palmele în nisip kinetic în timp ce vorbim. Poate că nici nu e aşa de important să vorbim.
Poate că nici nu ar trebui să vorbim, uneori cuvintele noastre
sună atît de fals.
Cuvintele noastre nu au nimic special. Despre asta este vorba. Cel mai mult şi cel mai bine este atunci cînd îţi place
conversaţia însă decizi totuşi că este mai bine să nu
vorbeşti.
Cuvinte, sunete, sens.
Cerul este mai albastru cînd îmi vorbeşti.
Despre asta este vorba. Să vorbeşti. Cuvintele tale nu au nimic
special.
Cuvintele mele îşi pierd sensul pînă a doua zi la prînz.
Tristeţea mă urmăreşte după ce vorbim.
Cel mai bine este totuşi cînd nu vorbim şi eu încerc să‐mi
amintesc cum îţi sună vocea.
Îmi place să‐mi amintesc sunetul vocii tale.
Ca şi cum totuşi am vorbi.
Cel mai mult îmi place să îmi amintesc sunetul vocii tale ca şi
cum am vorbi.
Despre asta este vorba. Adu şi cîţiva biscuiţi.
Despre ce altceva ar putea să fie (vocea).
Vorbim, încă puţin, vorbim peste pahare de vin, peste scrumiere
pline, peste capcane de viespi şi albine.
Îmi ţin palmele în nisip cît vorbesc cu tine.
Ar fi bine să nu mai vorbim. Poate nu îţi face bine că vorbim. Ce ai să‐mi spui, ce am să‐ţi spun.
Despre asta este vorba. Despre ce altceva.
|
|
6. |
|
|
|
|
Apologia pro vita sua - Andrei Doboş
Paște în mine
sînt un cîmp sensibil cu multă iarbă,
sînt dezafectat şi blînd.
Mă joc, doar, de‐a omul.
Scanez creierul după soluţii.
Cînd mă ascund
– şi port cu mine‐n văgăună vreo înfrîngere –
mă uit la emisiuni politice
pe întuneric.
Zeci şi sute de mii de miliarde de kilograme
şi sori de tăcere mi se topesc atunci în sînge.
#
Cerul
îmi umple camera
fără avertisment.
Miros fraged
de pastă de pix.
În cosmos
e atîta linişte
că ar putea şterge mii de planete.
Şi şterge.
|
Voice and poetry: Andrei Dobos.
Music, mix: Danaga.
Master: Alien Pimp
Instruments: elektron analog keys, hohner pianet, african percussions.
Inspired from a live poetry show with Andrei Dobos and me hosted by Alex Ciorogar in Atelier-Cafe, Cluj.
Andrei Dobos was born in 1984. He is the author of four collections of poems: mănăștur story (2007, Vinea, awarded with „Iustin Panţa” Prize for Poetry), Inevitabil (2011, Casa de Pariuri Literare), Valea rea (2015, Cartea Românească), and Spiro (Charmides, 2016).
Andrei Doboș s-a născut în 1984. A publicat volumele mănăștur story (2007, Vinea, volum distins cu premiul „Iustin Panţa” pentru debut), Inevitabil (2011, Casa de Pariuri Literare) Valea rea (2015, Cartea Românească) și Spiro (Charmides, 2016).
www.facebook.com/andrei.dobos1
released June 9, 2017
Some rights reserved. Please refer to individual track pages for license info.